Startul Noptii devoratorilor de publicitate s-a dat la ora 22.00, dupa o introducere de rigoare a lui MC George Vintila. Pe ecran se succed zeci de spoturi internationale, dar si romanesti, amuzante sau din contra, calupuri publicitare cu mesaj uma-nitar (cum sint cele pentru Greenpeace) si parodii dupa reclame premiate. in Sala Polivalenta e o agitatie continua: unii se amuza, altii se plimba de colo-colo cu provizii in brate; fug discret din calea lui Vintila cu un zimbet in coltul gurii in semn de „je m’en fiche”. Nu-i intereseaza concursul Ursus, ci mai degraba recitalul Sensor anuntat cu mare fast. intre doua calupuri publicitare percutionistii incing spiritele lovind cu sete in butoaie, tevi si pardosele, sunete indulcite de acorduri de flaut.
Ca de obicei insa, e loc si de mici rautati gratuite din partea aplaudacilor: „Sistem! Un bis, ceva…?”; ca intotdeauna: circotasi versus fani ai unui stil nou de muzica romaneasca.
Noaptea devoratorilor de publicitate dureaza de fapt pina la ora cinci dimineata. Ultimii spectatori motaie ghemuiti pe bancile de lemn, iar paznicii patruleaza prin sala in semn ca ar cam trebui sa se dea semnalul de final.
George Vintila, energic, mereu mai energic, pregateste un nou concurs pentru publicul din Iasi, descris la superlativ (ma indoiesc daca pe buna dreptate), o noua runda de reclame adresata „devoratorilor cu o pereche de colti mai ascutiti”.
imi lasa impresia ca n-ar vrea ca Noaptea… sa se termine. Cel putin nu inca. Jeep-ul de pe scena nu si-a gasit cistigatorul.
