Lectura in doi pasi

Unu: cantina

Si-au pierdut rabdarea. Studentii si-au abandonat cursurile pe mese, printre sticle de beri si pahare de cafea aburinda. Atmosfera din cantina „Titu Maiorescu” aduce aminte cu cea dintr-un bivuac, poate si datorita vinzatoarei care monitorizeaza clientii cu un aer de santinela, intimidant, intrigant. La masa vecina, amatori de curiozitati. I-a podidit somnolenta tot rasfoind carti si vorbind despre examene. Le-a pierit entuziasmul la gindul ca notele se vor afisa in curind. Deprimante ca ploaia care nu se mai opreste in Marele Oras. Si poate ca Morfeu i-ar fi prins de-a binelea in ghiare daca patru fete n-ar fi trecut pragul cantinei.

Fiecare dintre ele are in brate cite un vraf de foi. Atmosfera se anima; poate pentru ca nici una dintre ele nu poate citi mai mult de o pagina din curs ( lipsa de concentrare ori de cofeina), poate pentru ca „peisajul” le rapeste atentia: oameni care intra in „bivuac”, scaneaza locul si apoi pleaca, ies din scena rapid, aidoma unor figuranti.

Veselie. La terasa unde doi „pehlivani” amintesc de situatii penibile petrecute la examene. Liniste. La masa unui tinar ancorat in studiu, poate singurul din cantina care da dovada de perseverenta. Nimic nu pare sa-l deranjeze. Nici ploaia care potopeste, nici fetele care se grabesc in camin, doar-doar „e timp sa ne facem fituici”.

Doi: caminul

Fata sta pe coridor, ghemuita, contorsionata. invata si-mi surprinde privirea. Poate mult prea insistenta, intimidanta. Cu miscari iuti intra in camera si incuie usa pe care sta scris un mesaj mai mult decit hilar: „nu intrati:…se invata!” E drept. Se invata, pe coridoare ori pervazuri, la fumoar sau pe banca in compania ciinilor vagabonzi.

La fumoar, glasuri indignate si replici dure la adresa unor profesori. Fosnet de cursuri si intrebari cu „isi bate joc de noi?” adresate retoric. Apoi liniste. Vag auzi glasuri de vata, sonuri de vis, dialoguri onomatopeice. Un student se oglindeste in hol si-si potriveste cravata. „Ai examen?”, „Nu, tocmai l-am pierdut”. Si coboara scarile cu miscari de curtezan, parasind caminul in urma lui, firmituri de caldura la usile camerelor, firmituri de nervozitate in ochii celor care pleaca. Firmituri de viata.